Desemnarea lui Andrei Veștea pentru funcția de prim-ministru continuă să provoace reacții critice în spațiul public. Istoricul Dorin Dobrincu, fost membru PNL, susține că decizia președintelui Nicușor Dan depășește cadrul unei simple nominalizări și reprezintă o intervenție directă în viața internă a PNL.
Într-o analiză publicată după anunțul făcut de șeful statului, Dobrincu afirmă că desemnarea lui Veștea, fără consultarea structurilor statutare ale PNL, ridică „serioase semne de întrebare” privind respectarea spiritului Constituției, în special a articolului 103 referitor la desemnarea premierului.
- Citește și Surpriză matinală de weekend: România a adormit cu un premier desemnat și s-a trezit cu altul
Potrivit istoricului, consultarea partidelor nu poate fi redusă la discuții informale cu lideri sau membri influenți ai unei formațiuni, ignorând mecanismele interne de decizie. El consideră că președintele nu are dreptul să influențeze raporturile de putere din interiorul partidelor, indiferent de culoarea politică a acestora.
Dobrincu merge mai departe și compară gestul lui Nicușor Dan cu practicile politice ale regelui Carol al II-lea, despre care spune că a intervenit constant în viața partidelor și a contribuit la erodarea democrației românești interbelice.
- Citește și Atac dur la adresa lui Bolojan de la un fost lider al liberalilor ieșeni: „PNL a ajuns o sectă”
„Gestul amintește de o practică asociată și cu regele Carol al II-lea, care acum aproape nouă decenii a intervenit constant în viața partidelor politice. Monarhul de atunci, lăudat și el pentru anumite abilități, la fel cum este lăudat și președintele actual, a contribuit din plin la distrugerea și așa firavei democrații românești interbelice. Președintele fie ignoră această lecție a istoriei, fie o consideră irelevantă”, afirmă istoricul.
În opinia sa, problema nu este doar una de procedură constituțională, ci și una care ține de cultura politică. Dobrincu vorbește despre „reflexe autoritare”, despre slăbirea încrederii în instituții și despre tendința de concentrare a puterii în cercuri restrânse.
Istoricul susține că România traversează o perioadă de instabilitate politică accentuată, iar jocurile de culise și negocierile netransparente au contribuit la deteriorarea încrederii publice în democrație. În acest context, el afirmă că scena politică are nevoie de conflicte reale și dezbateri deschise, nu de înțelegeri informale în afara spațiului public.
