Asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei (MDM) a lansat, joi, un atac dur la adresa liderului PSD, Sorin Grindeanu, acuzându-l că pune în pericol finanțări esențiale pentru infrastructura din estul țării prin sesizarea Curții Constituționale privind programul european SAFE.
Citește și: Primul sondaj INSCOP după moțiunea de cenzură: PNL urcă pe locul doi, PSD coboară pe trei
Într-un comunicat de presă, organizația susține că „Sorin Grindeanu și PSD blochează autostrăzile Moldovei”, avertizând că „4,2 miliarde de euro pentru A7 și A8 sunt în pericol de a fi pierduți”. Reprezentanții MDM califică demersul drept „iresponsabil” și „pur politicianist”, acuzând că acesta „pune în pericol direct o finanțare vitală fonduri vitale securizate pentru finalizarea autostrăzilor A7 (Autostrada Moldovei) și A8 (Autostrada Unirii)”.
Potrivit asociației, momentul ales amplifică riscurile, „în condițiile în care termenul-limită pentru demararea programului SAFE este 31 mai 2026, deschiderea unui conflict juridic cu doar unsprezece zile înainte de termen reprezintă un sabotaj”. MDM avertizează că „orice întârziere generată de această sesizare blochează semnarea contractelor ducând la pierderea definitivă a banilor”.
„Axele rutiere A7 – A8 nu sunt mofturi electorale, ci urgențe strategice. Să sacrifici dezvoltarea și siguranța pentru mize de partid este un act de cinism politic extrem”, mai arată MDM. În final, organizația îi adresează direct întrebări lui Grindeanu: „vă asumați personal pierderea celor 4,2 miliarde de euro?” și „își asumă PSD blocarea celor mai importante proiecte de dezvoltare din regiunea nord-estică?”.
Citește și: PSD și AUR încasează grosul banilor publici: cât au primit cele două partide într-o singură lună
Sorin Grindeanu a sesizat, miercuri, CCR invocând un conflict juridic între Guvern și Parlament, în contextul ordonanței de urgență adoptate de cabinetul interimar condus de Ilie Bolojan. În document, Grindeanu susține că actul normativ a fost emis „după retragerea încrederii Parlamentului prin moţiune de cenzură”, de un executiv care „nu mai era abilitat să exercite decât acte de administrare curentă cu excluderea categorică a oricărei competenţe de legiferare delegată”.
