Aproape jumătate din judecătorii Curții de Apel Iași au fost anchetați de DNA. Informația apare într-un document votat și publicat în această săptămână de Consiliul Superior al Magistraturii — Hotărârea nr. 1348 din 9 iunie 2026 — și citează un raport al Inspecției Judiciare din 2018. În acel raport se arată că, la nivelul Structurii Centrale și al structurilor teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție, au fost vizați de cercetări penale peste 1.900 de judecători din România.
La Curtea de Apel Iași, numărul este de 20 de judecători anchetați din circa 45 — adică aproape unul din doi. Cifrele sunt similare sau chiar mai grave la alte instanțe din țară: la Curtea de Apel Oradea, 35 din circa 40 de judecători au fost cercetați penal — aproape 90%. La Curtea de Apel Ploiești, 30 din 50.
CSM invocă raportul pentru a apăra judecătorii — și pentru a justifica SIIJ
Contextul în care CSM citează aceste cifre este esențial pentru înțelegerea documentului. Hotărârea nu prezintă anchetele DNA ca pe un semn al corupției din sistem, ci ca pe dovada unui abuz sistemic al procurorilor împotriva magistraților. Raportul Inspecției Judiciare calificase deja, în 2018, această practică drept „fapte inacceptabile, de o gravitate fără precedent, care au reprezentat un factor de presiune nu doar asupra celor vizați, ci asupra întregului corp profesional al judecătorilor”.
Această retorică nu este nouă la CSM, varianta „Lia Savonea”. Exact aceleași argumente — că DNA hărțuiește judecătorii și că e nevoie de o structură specializată care să „protejeze” magistrații — au stat la baza înființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), fosta „secție specială”, creată în timpul guvernării PSD, când Liviu Dragnea — condamnat ulterior pentru corupție — căuta să pună mâna pe justiție. SIIJ a fost desființată în 2022, după ani de critici din partea Comisiei Europene și a societății civile, tocmai pentru că fusese folosită ca instrument de presiune asupra procurorilor anticorupție, nu ca mecanism real de responsabilizare a magistraților.
Citește și: Confirmare: președintele din Israel este așteptat la Iași la finalul lunii iunie
Faptul că un document oficial al CSM din 2026 reia și valorizează aceeași narațiune ridică întrebări serioase despre intenția și direcția politică a acestui raport.
Cine e atacat și cine e protejat în raportul CSM
Documentul CSM se prezintă ca o radiografie a „atacurilor la adresa puterii judecătorești”, dar radiografia are unghiuri selective. Raportul este critic la adresa USR și PNL — partide (încă) din coaliția de guvernare — pe care le acuză că au alimentat campania de denigrare a justiției. Sunt menționate explicit luări de poziție ale unor parlamentari USR și PNL împotriva sistemului judiciar. În același timp, PSD nu apare nicăieri în document ca actor politic relevant — deși istoria recentă a presiunilor asupra justiției românești este inseparabilă de acțiunile acestui partid. O altă observație Politis – Cătălin Predoiu este menționat în termeni favorabili, raportul citând ca argument o analiză din presa care îl prezenta pozitiv.
ONG-urile cu activitate civică — Funky Citizens, Declic — sunt și ele descrise ca parte a unei campanii coordonate împotriva justiției, acuzate că ar fi acționat în interes politic.
Unde pupă Lia Savonea, pupă și suveraniștii din Iași
Poate cel mai revelator aspect al documentului CSM este modul în care autorii săi se raportează la presă.
G4Media, una dintre cele mai serioase publicații din România, este tratată în raport ca sursă ostilă și instrument de campanie politică. CSM dedică un paragraf întreg pentru a contabiliza articolele negative publicate de G4Media despre conducerea ÎCCJ — 140 de articole în 405 zile — și le califică drept dovadă a unei „campanii de presă fără precedent”, coordonată cu agenda politică a opoziției.
Gândul, în schimb — publicație cu un istoric bine documentat de conținut propagandistic și știri false — este citată de trei ori în document ca sursă credibilă și legitimă. O dată, pentru a susține că Recorder nu ar fi respectat deontologia jurnalistică. A doua oară, ca voce editorială serioasă care a observat pattern-ul editorial al Recorder. A treia oară, în contextul documentării activității unui ONG civic.
Cu alte cuvinte: publicația care face jurnalism verificabil e tratată ca propagandă, iar publicația asociată cu dezinformarea e tratată ca referință.
Recent, parlamentari suveraniști, inclusiv de la Iași, s-au filmat apărând Gândul, susținând că publicația ar fi fost „sancționată de Google Discover” și că ar fi pierdut masiv din cititori din această cauză — prezentând situația ca pe o persecuție a unei surse legitime de informare. Realitatea e mai nuanțată. Aproape toată presa românească — inclusiv publicații serioase, cu standarde editoriale verificabile — a înregistrat în ultimul an scăderi de trafic din Google Discover, ca urmare a unor modificări algoritmice aplicate la nivel global. Fenomenul este documentat și afectează industria media în ansamblu.
